Piaţa Teatrului Naţional în perioada Interbelică

13 decembrie 1918 - 13 decembrie 2018
Comemorarea a 100 de ani de la reprimarea Manifestaţiei Tipografilor din Bucureşti
Anii '80 - pe trotuarul din zona fostului Teatru Naţional din Calea Victoriei
Depunere de Coroane la "Monumentul dedicat TIPOGRAFILOR ucişi în 13 decembrie 1918"

Ziua Tipografilor în România
În fiecare an, la 13 decembrie, în România este marcată
"Ziua Tipografilor", care a fost reglementată, pentru prima dată prin Hotărârea nr. 2733/1968 privind instituirea Zilei tipografilor din Republica Socialistă România, apărută în Buletinul oficial al R.S.R. nr. 157 din 11 decembrie 1968.

Ziua a fost aleasă deoarece la această dată, cu exact 100 de ani în urmă – la 13/26 decembrie 1918 – la Bucureşti, a avut loc o mare "Manifestaţie a Tipografilor", care au demonstrat paşnic.

Dar manifestaţia lor a fost considerată datorită unui "MANIFEST Tipărit" (care a fost interpretat eronat) ca fiind împotriva regimului şi astfel manifestaţia a fost reprimată de autorităţi cu Focuri de Mitralieră, şi astfel au fost sacrificate vieţile la aproximativ 100 de demonstranţi paşnici, care manifestau pentru revendicările lor social-economice, precum şi pentru ceea ce numim în zilele noastre „Libertatea Presei”.

Piaţa Teatrului Naţional Interbelic - (ASTAZI) - cu intrarea Hotelului Novotel păstrând amintirea vechiului Teatru Naţional distrus de bombardamentele din Al Doilea Razboi Mondial

Ziua Tipografilor din România
13 decembrie 2018
Joi 13 decembrie 2018 a avut loc o întâlnire Comemorativă exact pe locul unde s-au desfăşurat evenimentele de acum 100 de ani, mai exact în una din sălile de prezentări ale unui hotel, astăzi aflându-se exact pe acel loc Hotelul Novotel din Calea Vicoriei - Bucureşti.
La eveniment a fost prezentat şi volumul
"IN MEMORIAM REVOLTEI TIPOGRAFILOR DIN 1918"
scris de Ioan Ciorca








Virgiliu Hodorogea: Ne aflăm la un eveniment absolut unic, Comemorarea a 100 de ani de la Manifestaţia Tipografilor din 1918, atunci, la doar 13 zile după proclamarea României Mari de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, era exact perioada în care se întorseseră în Bucureşti atât Casa Regală, cât şi Armata Română care intrase victorioasă pe sub Arcul de Triumf.
România Mare şi Bucureştiul în mod special erau cu totul şi cu totul efervescente în acele zile, ca o paranteză - era o efervescenţă pe care noi cei de astăzi am mai văzut-o şi am trăit-o doar mult mai târziu, peste aproximativ 70 de ani, în 1989 la Revoluţie, iniţial tot pe Calea Victoriei - închizând paranteza, chiar atunci, în acele zile efervescente din decembrie 1918 a avut loc şi o situaţie foarte tragică, este vorba de înăbuşirea în sânge a Manifestaţiei Tipografilor din 13 decembrie 1918 din “Piaţa Teatrului Naţional - din Bucureşti” care se afla atunci pe locul unde se află astăzi Hotelul Novotel de pe Calea Victoriei la nr.37.


Piaţa Teatrului Naţional - 1920

Conducătorii politici de atunci proaspăt reveniţide la Iaşi şi de la Alba Iulia, dar şi cei militari care nici nu intraseră bine în cazărmi, aceştia fiind veniţi de pe front dintr-un război care durase pentru România mai bine de 2 ani, nu au înţeles că era vorba doar de o manifestare paşnică a unor tipografi care doreau să-şi ceară nişte drepturi promise de mult şi atunci bineînţeles că situaţia a degenerat rapid, a devenit extrem de tragică, au fost practic 87 de victime sau chiar 92, sau 104 conform altor surse.
Am să vă rog domnule Ioan Ciorca să ne spuneţi în primul rând, care este părerea dumneavoastră acum după 100 de ani, atât despre acele manifestări încheiate tragic, cât şi despre alte manifestări mai recente care au fost după 1989, pentru că tipografii au mai manifestat pentru drepturile lor sindicale existând diverse situaţii, iar acum datorită restrângerii activtăţii în multe tipografii, breasla tipografilor chiar este într-o situaţie destul de delicată.
Ioan Ciorca: Ce aş putea să vă spun. De fapt aş putea să vă vorbesc, să subliniez că atât atunci, acum 100 de ani, cât şi în zilele noastre scopul fiecărei organizaţii sindicale, a fost şi este similar cu scopul mişcării sindicale a tipografilor din 13 decembrie 1918, adică acela de a obţine un trai cât mai bun pentru angajaţi.
Şi precum am spus şi mai devreme în cadrul evenimentului de comemorare, prea puţină lume ştie că de fapt a trăi bine este o distincţie aristotelică în care Aristotel face diferenţa clară între supravieţuire, adică între a trăi la limita subsistenţei, pentru că el considera că a trăi, este pe de o parte supravieţuirea, felul în care te-ai născut, adică acele daturi naturale, pe care însă ulterior trebuie să le depăşeşti pentru ca să poţi trăi în societate în compania celorlalţi, trebuie să ajungi să “trăieşti bine”, iar el găsise la un moment dat şi o soluţie interesantă zic eu, spunea că acest “trai bun” se poate instaura printr-o acţiune simplă ca să zic aşa, adică prin înlocuirea relaţiilor de rudenie a nepotismelor cu o simplă relaţie oficială de prietenie şi de lucru.
Aceasta este soluţia pe care Aristotel a găsit-o, a descris-o şi cred că şi în ziua de astăzi lucrul acesta ar fi extrem de potrivit pentru a fi pus în practică, aceasta dacă alături de un înalt profesionalism politic s-ar dori într-adevăr restaurarea acestui tip de “trai bun” despre care toate guvernele post-decembriste ne-au povestit şi ne-au promis, dar se pare că aceşti oameni uită că viaţa se trăieşte la timpul prezent şi că avem nevoie de acest “trai bun” chiar acum, că este datoria noastră, aşa cum spunea şi Platon, de a aduce binele în societate astăzi, acum, şi nu doar un bine transcedental, avem nevoie de “acel bine accesibil omului”.
Aceasta este şi datoria celor pe care i-am investit în fond şi la urma urmei cu încrederea noastră şi cred că aşa ar trebui să fie, iar referitor la tipografii din România de acum 100 de ani pe care îi comemorăm astăzi, aceştia nu au vrut să facă nu ştiu ce răzmeriţă precum au fost învinuiţiatunci, ei au vrut doar pur şi simplu să-i reamintească Regelui despre promisiunea făcută de către acesta cu 1 an în urmă, înaintea bătăliei de la porţile Moldovei.
Regele le promisese soldaţilor că după război vor primi pământ, pâine şi libertate, lucru care nu s-a întâmplat. Ei au primit în fond şi la urma urmei aceste gloanţe, nu au primit altceva.
Lucrurile dacă observaţişi atunci dar şi acum sunt oarecum similare şi mă refer la acuzatorul care şi-a susţinut acuzarea doar pe un simplu “Manifest”/ o foaie cu revendicări, dovada este că ceilalţimuncitori arestaţicare scăpaseră cu viaţă, au fost eliberaţiulterior foarte repede din lipsă de dovezi.
Nu ştiu cum aş putea să numesc oare acţiunea de atunci, un fel de “Suspiciuni Rezonabile” la adresa tipografilor, în termeni moderni putem spune aşa ceva.
Deci, s-a schimbat doar decorul însă lucrurile au rămas în esenţă aceleaşi şi dacă ar fi să vorbim puţin despre evenimentele de la 1 decembrie 1918 şi despre cele de acum să ştiţică diferenţa nu este fantastic de mare pentru că au existat frământări multiple în rândul clasei politice, dar clasa politică de atunci a avut un numitor comun - voinţa de a împlini idealul poporului acestuia, de a realiza Marea Unire.

Virgiliu Hodorogea: Trebuie să spunem că până la urmă la aproximativ 1 an şi jumătate după acele evenimente tragice din 1918, totuşi conducerea de atunci din România Mare a acceptat în anul 1920 înfiinţarea Sindicatului Tipografilor.
Ioan Ciorca: Iar în anul 1921 au impus primul Contract Colectiv de ramură în care pe lângă acele clauze impuse au avut posibilitatea să-şi desemneze şi oameni care să vegheze la întocmirea şi respectarea clauzelor contractuale.

Virgiliu Hodorogea: A fost atunci în anul 1921 Primul Contract Colectiv de muncă din România.
Ioan Ciorca: Dar cu ce jertfe! Şi chiar mi-am pus întrebarea, m-am întrebat aşa, că ştiţică au existat 4 statistici referitoare la numărul morţilor.
Oficial se spune de 16, martorii oculari, unul fiind chiar secretarul Prefectului Capitalei vorbeşte de 87 de victime, un reprezentant socialist vorbeşte de 50-100 de morţi, propaganda comunistă spune că au fost 102 şi chiar m-am întrebat de ce s-a încercat în permanenţă să se scoată în evidenţă acest număr infim de oameni.
Şi atunci, sigur este o gândire subiectivă doar a mea, gândul m-a dus evenimentele întâmplate cu 11 ani înainte, când la Răscoala din 1907 fuseseră împuşcaţiatâţia şi atâţia ţărani.

Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc foarte mult pentru acest scurt interviu şi cartea care este deosebită prin contribuţia ei la NEUITAREA ISTORIEI şi ne aduce aminte de evenimentele de acum 100 de ani şi trebuie să spunem în încheiere că acum la acest interviu ne aflăm chiar în hotelul Novotel, construit exact pe locul Pieţei Teatrului Naţional - interbelic unde a avut loc acea Manifestaţie a Tipografilor din 13 decembrie 1918.
Ioan Ciorca: Aş dori să mai amintesc un lucru care mă bucur cel mai mult şi sincer vă mărturisesc din toată inima. Înainte de acest evenimentul care a avut loc astăzi, deci când pregăteam acest eveniment, îi sugerasem doamnei Mirela Marica următorul aspect - nu are sens doar să pregătim un eveniment fără să nu vedem şi o finalizare concretă.
Deci ca şi orice concept de management, trebuie să ai o viziune, după care stabileşti strategia şi paşii de parcurs ca să atingi obiectivul propus.
Şi atunci ideea a fost următoarea: pentru a marca momentul i-am spus că este extrem de important de a se realiza un memoriu semnat de toţi participanţii, deci de Blocul Naţional Sidical, de Uniunea Sindicatelor Tipografice şi de Asociaţia Tipografilor “Transilvania” pe care să-l depună la Primăria Capitalei în atenţia doamnei Primar General şi a Consiliului General pentru ca acest monument să fie reaşezat în zonă ca o restituire pentru jertfa acestor oameni pentru că nu avem voie s-o uităm. Nu putem s-o uităm.

Virgiliu Hodorogea: Deci, un demers colectiv pentru restituirea memoriei colective a acestei zone, prin Reamenajarea unui Monument sau o Troiţă pentru a marca istoric înăbuşirea în sânge a Manifestaţiei Paşnice a Tipografilor din 13 decembrie 1918.
Ioan Ciorca: Exact. Şi ce m-a bucurat aşa de mult este faptul că am văzut că şi domnul Dumitru Costin, lider B.N.S. dar şi ceilalţireprezentanţisindicali de marcă au semnat acest memoriu şi în faţa plenului, a tuturor celor prezenţiastăzi şi-au luat angajamentul de a duce acest memoriu, de a-l depune şi de a-l urmări până la finalizare la Primăria Capitalei.
Mie mi se pare că este cea mai mare reuşită a zilei de astăzi 13 decembrie 2018, la puţine zile de la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, pentru care atunci, acum 100 de ani pe front, dar şi prin tipar tot atunci, tipografii acelei epoci au luptat pentru UNIRE!

Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc foarte mult pentru interviu şi vă doresc să se realizeze demersul acesta foarte important, cu sprijinul Primăriei Capitalei şi nu numai.
Ioan Ciorca: Vă mulţumesc şi eu.



Piaţa Teatrului Naţional 1918 - 1938