Înaintarea propunerii legislative privind modificarea Articolului 21,
din Ordonanţa nr.51/11.08.1998

Virgiliu Hodorogea: Suntem la Palatul Parlamentului cu domnul László Ödön Fejér, deputat din partea grupului U.D.M.R., care a depus o iniţiativă legată de Articolul 21, Ordonanţa nr. 51 / 11.08.1998, lege care a fost modificată în 31 ianuarie 2008 şi care stipulează faptul că pentru ceea ce înseamnă promovarea imaginilor din fondul cultural, imagini de clădiri declarate ca făcând parte din Patrimoniul Naţional, obiecte de muzeu, tablouri şi aşa mai departe, deci tot ceea ce face parte din Fondul Cultural Naţional şi care a fost tipărit vreodată trebuie să suporte o taxare de 3% până la 5%. Acest lucru ar crea destul de multe probleme tipografiilor din România, care şi aşa nu prea mai stau foarte bine din punct de vedere financiar în clipa de faţă, datorită crizei economice. Am să vă rog domnule László Ödön Fejér să vă referiţi puţin la această situaţie, mai ales pentru faptul că dumneavoastră sunteţi şi în domeniul printului, în domeniul ambalajelor mai exact, începând cu anul 1999.



László Ödön Fejér: Ce pot să vă spun? Şi eu, când am fost căutat de colegii mei din breaslă şi am primit aceste scrisori venite de la Fondul Cultural prin care se cere să se plătească taxa de 3%, am fost total surprins.
N-am ştiut de această taxă de la Fondul Cultural, iar când am citit am considerat că este total nepotrivită deoarece nu acesta este spiritul legii. Aţi vorbit de taxa de 3-5%. Articolul a) din legea despre care aţi vorbit dumneavoastră spune că trebuie plătit 5% pentru tot ceea ce reproduce copii, mulaje realizate în condiţiile legii bunurilor culturale mobile ş.a.m.d. Şi acest lucru trebuie discutat dar hai să spunem că trebuie să plătim cei 5%.
Dar în completare vine şi litera f) din Articolul 21, Ordonanţa nr. 51 / 11.08.1998, despre care eu spun că este total nepotrivit şi care trebuie eliminat din această lege. Conform articolului f) trebuie să plăteşti cota de 3% la încasări realizate de către operatorii economici din vânzarea calendarelor sau a cărţilor poştale ilustrate, afişelor, posterelor, imaginilor autocolante sau a tipăriturilor mixte, altele decât cele prevăzute de litera a) despre care am vorbit. Dumneavoastră aţi spus foarte bine că şi eu lucrez din 1999, de 14 ani, în domeniul ambalajelor şi citind acest articol mi-am dat seama că pentru tot ce se tipăreşte în România trebuie plătită taxa de 3% şi chiar nu pot să accept acest lucru. Taxe pe taxe sau cum?
Industria tipografiilor este o industrie care chiar trebuie desfinţată în ţara noastră? Nu pot să cred. Iar acum a început Fondul Cultural printr-un birou de avocatură să strângă banii din România. Asta înseamnă după cum văd eu că vrem să distrugem industria tipografică sau nu ştiu ce să mai zic. Ca să plăteşti 3% şi chiar acum în criză, când ştim foarte bine că o firmă care are acum un profit de 3% este o firmă bună. Şi acum haideţi să plătim retroactiv 4 ani cei 3% şi nu vorbesc aici de cele ce se vor adăuga ca penalizări sau de tot felul de dobânzi.

Virgiliu Hodorogea: Practic, în clipa de faţă, dacă ai o tipografie care a înregistrat un profit şi haideţi să spunem că nu de 3% ci să spunem că a înregistrat un profit de 10% la finele anului 2012, şi dacă vine cineva acum şi spune că ai realizat tipărituri mixte care trebuie să fie impozitate cu 3% începând cu anul 2008, deci dacă noi ne apucăm şi luăm pentru o tipografie acum din 2008 până în 2012 inclusiv aceşti 3%, practic acea tipografie care de abia a înregistrat un profit de 10% în 2012 are de fapt mai mult de plătit decât profitul pe care l-au înregistrat pe anul 2012 pentru că acea formulare tipărituri mixte poate cuprinde absolut tot ceea ce a tipărit acea tipografie, sau se revine doar la litera a) şi rămâne doar litera a) să zicem unde se spune clar faptul că s-a tipărit o imagine aparţinând Fondului Cultural Naţional ci nu tipărituri mixte.
László Ödön Fejér: Aveţi dreptate şi chiar pentru acest lucru am cerut să elimine acest articol f), dar, cum să zic, dacă aplicăm legea acest lucru înseamnă că pentru cei 5 ani, din 2008 până în 2012, trebuie să plătească 3%. Ştiţi ce-i interesant?.. Faptul că se cere 3% raportat la Cifra de Afaceri, iar acest lucru înseamnă că se va distruge industria. Ca om de afaceri, cred că întotdeauna contează predictibilitatea. Deci, dacă ştii că trebuie să plăteşti cei 3% pentru tipărituri mixte atunci planifici plata şi faci alte preţuri pentru acele tipărituri mixte despre care vorbim. Dar iată că n-ai planificat nimic şi acum vine cineva şi spune să plăteşti 3% pentru tipărituri mixte, care contravine total spiritului legii. Eu cred că toţi colegii parlamentari de atunci, care au scos această ordonanţă, nici nu s-au găndit la faptul că eu dacă fac o cutie şi o imprim să spunem pentru un frigider trebuie să plătesc pentru ea 3%. De aceea eu zic că dacă ştim despre orice taxă dinainte şi ştim să o planificăm atunci măcar trăim cu ea, dar aşa, să sară cineva şi să zică că pentru tipărituri mixte se plăteşte 3% eu nu înţeleg deloc.

Virgiliu Hodorogea: În primul rând această taxă trebuia comunicată clienţilor. Domnilor, în clipa în care doriţi să tipăriţi ceva, noi, pe lângă anumite taxe care există deja, să spunem t.v.a.-ul pe care-l trecem pe factură, trebuie să vă trecem în preţ şi o taxă de 3% sau de 5%. Şi atunci, respectivii clienţi, începând cu anul 2008, găseau pe factură trecută această taxă. Ea era luată şi virată lună de lună automat la Fondul Cultural Naţional. Aceasta ar fi fost o procedură, care să spunem că dacă se lucra în acest sistem de la început nu era nicio problemă. Ceea ce vreau să vă mai spun, deoarece dumneavoastră lucraţi în acest domeniu de foarte mulţi ani, dar aţi lucrat în mediul privat începând cu 1990, şi aici aş vrea să facem o paranteză. Ştiu că aţi fost de la început în Frontul de Salvare Naţională (F.S.N.) la întreprinderea la care aţi lucrat dumneavoastră şi aş dori în câteva cuvinte să ne faceţi o succintă prezentarea a evoluţiei dumneavoastră în mediul de afaceri privat pentru ca cei care vor urmări acest interviu să înţeleagă că puteţi emite o părere chiar echidistantă privind lucrurile şi din alte domenii şi nu neapărat strict din domeniul producţiei de tipărituri.
László Ödön Fejér: Muţumesc frumos. În primul rând aş dori să clarific un lucru şi anume faptul că lucrez în domeniul ambalajelor dar nu tipăresc. Deci, pe mine personal, pe firmele unde sunt acţionar, nu mă afectează această lege. Nu vreau ca cineva să înţeleagă faptul că de aceea am intervenit eu, că pentru mine este o povară acest lucru. Nu. Nici firma Carpatgraf care face clişee, cerneluri şi comercializează utilaje nu tipăreşte deloc, şi nici firma Laser DT care face ştanţe nu tipăreşte deloc. Noi lucrăm pentru firmele care tipăresc.
Asta da, dar eu direct nu sunt interesat în acest lucru în sensul că eu nu am de ce să mă tem că trebuie să plătesc sau că nu trebuie să plătesc taxe, dar eu am intervenit deoarece nu sunt deloc de acord să taxăm pe cineva pentru că tipăreşte, că de fapt despre acest lucru este vorba, şi acest lucru este valabil chiar dacă nu aş lucra în acest domeniu, şi acum pot să revin puţin la întrebarea dumneavoastră. Din 1990 eu lucrez în domeniul privat. În anul 1989, şi eu ca toţi tinerii am vrut o schimbare. Am devenit şi Preşedintele FSN din cadrul fabricii de şuruburi din Târgu Secuiesc şi am crezut într-o schimbare în bine şi am fost foarte entuziasmat că mergem mergem într-o direcţie foarte bună, dar foarte repede mi-am dat seama că aşa cum am gândit eu, poate că am gândit bine, poate că nu am gândit bine, oricum nu este aşa şi totul s-a reaşezat. Şi atunci am decis, cred că am fost primul care am deschis o firmă privată în oraşul meu natal, Târgu Secuiesc, şi aşa am devenit privat. Am început de jos, cu consignaţie, cu comerţ, export - import, şi după aceea am lucrat şi în alte domenii de industrie, am avut împreună cu un partener străin şi o fabrică mică de şuruburi, după aceea am condus o firmă de construcţii sudate timp de 5 ani de zile, am lucrat pentru firme mari precum Tractorul din Braşov, care acum nu mai există, şi încet, încet, aşa am ajuns în acest domeniu al ambalajelor cu prieteni din străinătate, cu care am înfiinţat firma, acum deja partenerul străin a ieşit din firmă şi am devenit o firmă 100% românească. Deci cam acesta a fost istoricul meu şi eu cred şi de aceea îmi exprim părerea că firmele şi întreprinzătorii din România nu trebuie văzuţi ca nişte duşmani ai ţării deoarece ei plătesc impozite iar din aceste impozite ţara ar trebuie să o ducă mai bine.
Cea mai mare observaţie a mea este că şi după 20 de ani noi nu am reuşit să acceptăm faptul că întreprinzătorii urmează un drum cinstit. Eu zic că întreprinderile mici şi mijlocii, aşa cum sunt şi tipografiile, reprezintă baza ţării, care plătesc cele mai multe impozite. Noi creăm locurile de muncă. Cred că nu la taxa de 3% ar trebui să ne gândim şi cineva să se trezească, cei de la Fondul Cultural Naţional, să strângă banii, deoarece aceste firme nu au de unde să dea aceşti bani. Cred că această clasă de mijloc a întreprinzătorilor, a tipografilor din România nu este destul de respectată.

Virgiliu Hodorogea: Ar mai fi un aspect. Dacă această lege începe să se aplice mai ales retroactiv cu cei 3% raportaţi la modul general pe orice tipărituri, atunci tipografii ar putea refuza pe viitor toate comenzile susceptibile de a conţine imagini cu obiecte şi clădiri din patrimoniul naţional. Vor fi tentaţi să refuze orice astfel de comenzi, pentru că se poate interpreta ulterior faptul că o gamă largă de tipărituri realizate de ei au avut un astfel de conţinut. Riscăm în acest fel ca nimeni să nu mai promoveze imagini ale valorilor naţionale - operele lui Brâncuşi, clădirea C.E.C.-ului, Ateneul Român, etc. Credeţi că în acest fel firmele din România ar mai putea fi interesate să promoveze imagini cu opere şi clădiri declarate ca făcând parte din patrimoniul Cultural Naţional al României?
László Ödön Fejér: Aveţi dreptate. Noi am cerut să se elimine litera f) din Articolul 21, Ordonanţa nr. 51 / 11.08.1998, şi atunci am scăpa de probleme, dar despre ceea ce vorbiţi dumneavoastră este chiar interesant. Ca o glumă, puteţi fotografia blocurile făcute în comunism pentru că niciunul nu este patrimoniu naţional. Aşa putem promova România. Poate că unii aşa o vor. Nu ştiu. Trebuie să regândim acest lucru cum să formulăm şi chiar de aceea am să vorbesc şi cu colegii mei cu care am abordat această lege, domnul Árpád Francisc Márton, şi să gasim o formulare mai concretă şi la litera a) ca să se înţeleagă concret despre ce este vorba pentru că altfel chiar aveţi dreptate, se poate ajunge mai rău.

Virgiliu Hodorogea: Mai avem inclusiv clădirea veche a Bibliotecii Naţionale a României care are în faţă o statuie deosebită de patrimoniu, statuia lui Mihai Viteazul. Deci nu mai putem nici acolo pentru că dacă vreau spre exemplu la un moment dat să promovez ca imagine pentru Bucureşti vechea bibliotecă şi statuia, trebuie să plătesc 5% şi atunci poate nu vreau acest lucru, poate prefer să fotografiez o bibliotecă orăşenească comunală care nu este înscrisă în patrimoniu, dar dacă peste 1 an de zile este declarată şi aceasta patrimoniu?
László Ödön Fejér: Eu sper ca retroactiv să nu se aplice, dar este interesant şi acest lucru pentru că şi la importuri conform literei g) cota de 2% din încasările realizate de operatorii economici care comercializează bunuri culturale din import se plăteşte. Deci, să aveţi în vedere şi acest lucru atunci când mai fotografiaţi şi folosiţi imaginile cu obicte din străinătate aflate în Patrimoniul Cultural Naţional.

Virgiliu Hodorogea: Să înţeleg că dacă folosesc fotografii personale de la Veneţia, iar respectivele clădiri fac parte din Patrimoniul Cultural al Italiei, trebuie să plătesc 2% în România?
László Ödön Fejér: Pentru statul Român. Eu mă gândesc şi de aceea spun că trebui să analizăm mai atent spiritul legii pentru că el se referă la tot ceea ce este cultural românesc. Poate că Brâncuşi are o statuie în Paris, iar dacă folosiţi această imagine a statuii din Patrimoniul Naţional ar trebuie plătit, dar nu ştiu sigur acest lucru. De aceea am spus că trebuie să vedem această formulare şi să fim foarte precişi în exprimare pentru că aici înseamnă că pentru tot ceea ce reprezintă un bun cultural mobil sau nemobil românesc care este în proprietate publică se plăteşte taxa de 5%.

Virgiliu Hodorogea: Majoritatea tipografilor cu care am stat de vorbă de la începutul anului au afirmat faptul că profitul lor anual este în medie 10% raportat la cifra de afaceri, iar dacă li se aplică retroactiv din 2008 o taxă de 3%, ţinând cont şi de penalităţile care ajung să fie de 3 ori mai mari, ei de fapt ajung să aibă de plătit mai mult decât profitul realizat în ultimul an.
László Ödön Fejér: Într-adevăr s-a terminat, vor fi pe pierdere. Recomand la toţi tipografii să nu accepte această taxă. Sună cam straniu din gura unui deputat, dar cred că acei colegi Parlamentari de atunci nu au gândit aşa şi nu cred că se poate accepta aşa ceva.

Virgiliu Hodorogea: Pentru mine, vă spun că nu pot să cred că se poate aplica legea în acest fel, fiind absolut deplasat, mai ales că tot domeniul printului este într-un semifaliment şi ar însemna probabil să-i falimenteze pe aproape 80-90% în clipa de faţă. Lucrul şi mai periculos este că am putea cu toţii să ajungem să renunţăm să mai prezentăm ceva din Patrimoniul Naţional. Eu nu aş vrea ca agenţiile de publicitate şi PR marilor companii să renunţe la folosirea unor imagini cu obiecte şi clădiri din patrimoniul cultural emblematice pentru România.
László Ödön Fejér: Când o să înaintăm spre modificare acest articol de lege, concret această lege, atunci o să vorbim cu experţi şi o să cerem sfaturile de la asociaţiile care reprezintă tipografiile, ATT-ul, APIIP-ul şi APRA, o să formulăm de aşa natură ca să nu lăsăm loc de interpretări.

Virgiliu Hodorogea: Înţeleg că veţi continua împreună cu colegii dumnea-voastră să faceţi toate eforturile pentru a aduce modificările necesare acestei legi. Când veţi începe interpelările în Parlament pentru această lege?
László Ödön Fejér: Noi deja am transmis această iniţiativă de modificare a legii la Camera Deputaţilor şi urmează să începem procedura.

Virgiliu Hodorogea: Când aţi depus această iniţiativă?
László Ödön Fejér: În prima săptămână din mai 2013. Eu cred că tot grupul UDMR va sprijini această propunere şi atunci mai trebuie să formulăm şi să găsim soluţiile necesare pentru a modifica această lege ca să fie cât mai clar formulată pentru a nu lăsa loc de interpretări. Ca să nu vină cineva de la Fondul Cultural, cu multă iniţiativă ca să strângă bani pentru acest fond cultural şi care să nu-şi pună problema că prin aceste acţiuni poate să ajungă să distrugă o industrie întreagă în România.

Virgiliu Hodorogea: Eu vă mulţumesc foarte mult pentru interviul acordat şi vom urmări în continuare care vor fi efectele interpelării dumneavoastră în Parlamentul României.
László Ödön Fejér: Vă mulţumesc frumos.